Este una dintre speciile de larg interes vanatoresc cu cea mai pronuntata plasticitate ecologica din Romania. Se întalneste din golul alpin pana pe malul marii, cu densitati remarcabile în zona fagetelor, gorunetelor si stejeretelor, dar si în campie, în Lunca si în Delta Dunarii. În astfel de locuri cu concentrari masive de mistreti, se pot organiza partide senzationale de vanatoare la goana, cu sau fara caini hartuitori, unice prin rezultat si spectaculozitate. Dibuitul pe înserat, cu scurte ragazuri de panda, si panda la trecatori se practica mai rar. Mai nou, ca urmare a unor cereri exprese ale vanatorilor straini, se practica si panda la locurile de hranire, mai comoda si mai sigura, dar criticabila din punct de vedere al sportivitatii si al posibilitatii de extragere cu prioritate a exemplarelor dominante care ar trebui lasate sa procreeze.
Astfel de exemplare, care depasesc frecvent 200 de kg în cazul vierilor, uneori chiar 300 de kg, cu colti arma mai lungi de 22-25 cm, sunt însa cele care au dus faima vierilor din Carpati si atrag irezistibil vanatorii pasionati. De aceea, metodele sunt alese, de la caz la caz, în functie de posibilitati si de preferintele vanatorilor.
Perioada admisa pentru vanare este relativ lunga, de la 1 august pana la 15 februarie, cu un interval optim cuprins între 15 octombrie si 15 decembrie, cand împerecherea se intensifica, iar vierii solitari parasesc ascunzisurile si vin la ciurde.
Armele admise pentru vanarea mistretilor în Romania sunt fie lise cu proiectil unic, fie cu glont de la calibrul 6,5x57 în sus.
În Romania, recordul national de 144 puncte C.I.C. nu a fost doborat din anul 1980, dar nu este deloc exclus un astfel de eveniment cinegetic, deoarece sunt relativ frecvent dobanditi mistreti cu colti de peste 135 - 140 puncte C.I.C.