Vânătoarea este o chemare lăuntrică, străveche, pe care o resimțim în mod irezistibil față de vânat și de natură, și totodată este și o activitate conștientă, prin care se exploatează durabil o resursă regenerabilă. Un lucru este însă de netăgăduit: vânătoarea se practică, în general, din pasiune, o pasiune care implică de obicei timp și bani.

Oricât de pasionați ar fi vânătorii și oricât i-ar costa obiectul pasiunii lor, ei rămân totuși conștienți de faptul că ocrotirea, paza și hrănirea vânătului sunt factorii ce contribuie direct la creșterea ratei de supraviețuire, a surplusului natural și implicit a cotelor de recolta.

Adevărata satisfacție vanatoareasca vine, pentru aceștia, de la modul sportiv și elegant în care dobândesc vânatul, nicidecum de la mărimea tabloului de vânătoare sau, după caz, de la punctajul trofeului vânătului dobândit. Sunt și acestea mulțumiri pentru ei dar secundare.

Pentru protectionistii naturii și chiar pentru tinerii ”verzi”, care au categoric mult mai puțini ani de activitate în materie de protecția naturii, vânătorii sunt încă exemple demne de urmat. Pragmatici fiin, vânătorii și-au impus singuri opreliști în parcticarea vânătorii, limite clare în timp și spațiu, așa încât să nu pericliteze, în niciun fel, durabilitatea activității.

Vânătoarea presupune cunoastinte multiple despre natură, despre vânat și despre tehnică vânătorii, rațiune și inspirație, înzestrare fizică și pasiune, autoeducare și autocontrol, talent și experiență, dar și trăiri sufletești aparte, care motivează efortul fizic depus și refugierea temporară din tumultul vieții cotidiene.

Vânăm preponderant selective, aducându-ne astfel contribuția la conservarea și chiar la îmbunătățirea calității populațiilor de vânat. Facem acest lucru în calitate de vânători calificați, printr-un examen susținut și promovat cu ocazia dobândirii calității de vânător.